Un plans dureros ....

Mereu te-ai jucat cu mine…si stiu ca tu i-ai invatat si pe ceilalti sa faca la fel..si vina ta e…si vina mea..si vina tuturor…si singura ta vina e ca te-ai jucat cu urme..puteai sa te joci…chiar mi-am dorit sa te joci..eram însetata de joaca ta..insetata sa cunosc joaca…dar nu si pregatita sa port tot restul vietii urmele jocului tau pe suflet…vina ta…dar cine esti tu???…care tu ai fost primul..??acum chiar ca nici nu mai stiu..ai fost acum atât de mult timp…prea mult timp incat locul in care esti tu lasat in mine e mult prea plin de întuneric sa iti mai pot ghici chipul…oricum nu de chip si de nume am eu nevoie acum…eu am nevoie sa scot murdaria pe care mi-ati lasat-o in suflet, pe suflet, peste suflet si peste tot in mine…e atât de murdar aici incat abia mai vad…abia mai am un loc curat unde sa îmi pun gandul!si am si o solutie pentru toata mizeria pe care ati lasat-o in mine…si nu e un detergent…nu mai am detergent de pete de suflet…dar mai am ceva..ceva ce voi nu ati avut niciodata…si nici nu o sa aveti, pentru ca nu ati stiut sa iubiti curat..nu ati iubit curat ca asa sunteti voi…voi, sau ele…nu mai conteaza…ati fost suflete murdarite….care nu v-ati lasat curatate…si prin murdaria voastra m-ati murdarit si pe mine…insa stiu sa ma vindec singura…si am sa ma vindec…pentru ca spre deosebire de voi eu mai am inca dragoste…dragoste destul de multa incat sa fac lumina la mine in suflet..dragoste de cer senin, de ninsoarea de acasa, de zâmbet de copil, de plâns de inserare, dragoste de mine si de visare…si nu sa va vad pe voi, voi o sa dispareti odata cu întunericul si in locul vostru va fi un câmp de narcise, asa cum spunea demult un scriitor.. sa ma vad pe mine si sa îmi pot întinde aripile amortite….si o sa ma vindec…cu siguranta…desi e atât de greu sa fac lumina…parca chiar incepeti sa îmi placeti asa in intuneric..nu stiu ce ma tine sa nu va dau drumul…ceva ma tine…ca mi-au obosit aripile strânse…mi-a obosit lacrima sa tot curga…si mi-am pierdut dragostea pe sub murdarie…gata cu murdaria…nu mai scriu d ea ca e urata…vreau sa scriu un scris frumos…atât de frumos ca plânsul dureros ce l-am plâns pentru tine..si stii tu mai bine cine esti….când unul ma uita….altul ma cauta in zadar pentru el acum(ca pentru mine nu mai e decât iubire transformata in gând hoinar)…si altul a uitat sa mai sopteasca frumos..si nestiimd cum sa mai sopteasca…. A tipat…si tipatul lui mi-a zgâriat urechea si mi-a speriat dragostea…si s-a facut mica, mica, mica….pana s-a facut un puf de praf si s-a picurat in ploaie…si apoi s-a ratacit in cer…ai mai ramas tu…un ultim tu murdar…tu care m-ai chemat spre tine…tu, care ai simtit miros de urme pe suflet, si, murdar si însetat de curatare, ai fugit spre mine..si la început am crezut ca stiu ce fuga ai fugit…am vrut sa cred ca e fuga de vindecare..si am deschis…k mai aveam un mic loc curat…si plin de lumina cum te vedeam eu cu okii inkisi…te-am lasat s îmi patezi cu speranta moarta si acel loc…felicitari..ai reusit…ti-e mai bine acum? nu cred…nici nu cred ca simti ca ai lasat in urma ta o pata…si nu regret ca te-am primit…nu regret nimic…îmi pare rau ca totul e atât de plin acum ca nu mai are nici un altul loc und s se mai descarce…si ca nici macar tu nu ai putut lasa totul la mine…îmi pare rau ca vei mai lasa urme si in alt suflet…poate la fel d întristat ca al meu…si orb dupa lumina…si însetat de tine..macar atât as fi vrut sa am numai eu de la tine..sa fi avut eu toata tristetea ta, ca tu nu stii sa o tipi..din tine curge incet…vroiam macar sa te vindec eu…si s te pierd curat…stiu ca te-a durut se vede in spatele urii din okii tai de copil pedepsit la colt d viata…si e trist ca oglinda nu iti arata ce urat sclipeste in okii tai ura…iti arata doar chip de ceara bine sculptat… si esti mândru de el…si orbit de propria frumusete…incearca sa vezi cu sufletul…deschide acum…când inca nu ai pierdut si ultima keie…deschide sufletul….dar sa nu îl desfaci ca mine…pe tava…cui nu trebuie…ca s-ar putea sa iti planga din nou…si nu as vrea …ca atunci si pata lasata la mine ar plânge…vreau..nu, nu vreau…îmi doresc s t simt fericit..adevarat de fericit..numai sa ai grija de suflet……si încerc sa te iert…nu îmi cere s t mint ca te-am iertat acum…dar o s t iert…o s t iert cu uitare, cu dor, cu tot c esti…sa te uit cu zâmbetul din prima seara…sa te uit cu prima mângâiere…sa t uit cu atingerea buzelor mele…sa iti dau înapoi cuvântul urat ce l-ai tipat in inima mea …sa iei cu tine tot..si sa îmi lasi o amintire…un cuvânt spus numai mie…un cuvânt sincer din tot ce mi-ai scris si vorbit…dar cel mai sincer cuvânt…kiar daca ar fi doar simpla intrebare:”und esti?”…stiu ca nu pot s iti cer adevarul din :”mi-e dor tine…” sau ”iubita” …k stiu k astea nu erau ale mele…stiu ce vreau sa-mi lasi…mi-am amintit…mi-am amintit clipa când mi-ai zis k am cei mai frumosi oki pe care i-ai vazut…mai tii minte? nu, nu cred…dar ai zâmbit cu adevar atunci…stiu ca sunt calica…dar vreau s am de la tine acea expresie a fetei…acele cuvinte si zâmbetul tau cu mângâierea…atunci da,,..am simtit ca a fost sincer…ce bine ma simt…nu m-ai mintit mereu…atât am vrut s simt ca o secunda din miliardele petrecute langa tine nu ai murdarit!c fericita sunt…mersi si tie!acum te rog frumos s pleci…taraste-ti sacul de amintiri de langa mine ca vreau s vorbesc cu îngerul meu…e suparat p mine…si inkis in dulap…el m-a suparat primul…si merita sa stea acolo..k se juca fatza când l-am întâlnit pe el…si când îngerul meu a inkis okii…i-am dechis eu pe ai mei si atunci ai intrat tu inauntru…a fost vina lui atunci…si vina mea…si vina ta…si vina tuturor si vina nimanui…nu mai e nicio vina…nu mai e durere, nu mai e dragoste..nu mai e nimic..nici macar gol nu mai e…e plin cu nimic de iarna, de timp, si de miros de verde…e totul in mine…si cred ca e prea mult, de aceea ma misc mai incet…nu te îngrijora…o s t iert fara s stii macar…si fara sa iti mai pese…dar o s simti mai târziu fara s constientizezi…va sti îngerul tau si iti va spune când dormi cu gândul la ce nu mai stii de mine…atunci când o s t întrebi daca m-ai vazut vreodata …atunci când o s simti golul inexplicabil(daca il vei simti vreodata) atunci îngerul tau o s iti arate ca da, am fost langa tine cat tine o soapta in vânt…dar ca tu erai prea plin de ura …prea obosit si satul k s ma poti vedea langa tine…vedeai prin mine…abia atunci….când o umbra de îngrijorare si sete de iertare va aparea p fata ta…atunci el iti va spune:”te-a iertat, te-a iertat dinainte ca ea sa stie,dinainte ca ea s t cunoasca, s t vada, dinainte s va nasteti erai iertat de ea”si da cred k te-am iertat deja….mai trebuie sa accept si eu ca te-am iertat…Tot ce stiu acum e ca, in ciuda jocului frumos de cuvinte creat mai sus pentru tine si pentru tot, in pragul apartamentului cu biletul de tren in mana si foc in privire, am ales sa plec de langa tine…EU AM PLANS UN PLANS DUREROS